Declin..

M-am desprins de mine si m-am privit… nu am vazut nimic.. decat un chip sters si un suflet gol aruncat intr-o singuratate obsesiva. Si in acel gol s-a instalat suferinta ,putrezind a provocat axfixierea sufletului. In zadar incerc sa ma lupt cu timpul.Necrutator trece prin mine  unind prezentul de trecut; un trecut dureros care mi-a zabrelit sufletul, care m-a ingenunchiat si m-a transformat intr-o marioneta a sortii.Crezand in solutii iluzorii am inteles, poate prea tarziu, ca trebuie sa caut in mine curajul de a merge mai departe insa am ales sa cad in mrejele nostalgiei.Dincolo de timp sunt doar eu si regasirea.Nimeni nu ar putea intelege ce simt si ce intampin acum.Sunt in declin.Tot ce ajunge in mainile mele sfarseste,moare.Si nimeni nu este de vina pentru tot ce mi se intampla caci singura mi-am impletit propria soarta.Din pacate firul nu a fost indeajuns de puternic, s-a imprastiat in mii de franturi episodice.Mor cu fiecare clipa ce trece pentru ca imi este frica, pentru ca nu stiu cine sunt,nici ce doresc.Mor pentru ca in sufletul meu domneste golul, pustiul..si din pacate nu sunt singura..