“Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.” W Shakespeare
M-am intrebat mereu ce este prietenia.Desigur fiecare o percepe in felul sau insa un lucru e cert, fara prieteni nu poti trai.E dificil sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i impartasesti gandurile, framantarile,temerile si bucuriile tale. E dificil sa nu ai un punct de sprijin ,o persoana alaturi de care sa razi pana la epuizare sau un umar pe care sa plangi la nevoie .Multi dintre noi devenim experti in a nu transmite, a nu comunica cu parintii nostri.Ne inchidem in noi, devenim proprii sclavi.De aceea tanjim dupa un prieten in fata caruia sa ne dezvelim sufletul.Zambetele noastre timide nu pot umple golul din sufletul nostru care tanjeste armonie, fericire, prietenie. Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt adevarati.Unii nu te cunosc indeajuns,nu observa cand ti-e greu, te parasesc atunci cand ai nevoie.Te ocolesc lasandu’te prada durerii.Tot ce astepti e o mangaiere, o incurajare, sau poate simpla lui prezenta care ar face mai mult decat doua cuvinte spuse in graba. Un prieten adevarat iti da mana, te ajuta sa te ridici si sa mergi mai departe. Ma intreb ce e mai grav, sa nu ai prieteni sau cei pe care crezi ca-i ai, sa nu-ti fie prieteni adevarati? Multe persoane sunt false . Sub infatisarea placuta ascund ipocrizie , minciuna , rautate.As vrea sa pot spune ca am multi prieteni insa adevarul e crud, sfasietor.Pe cei adevarati ii pot numara pe degetele unei maini.Insa ma simt castigata, implinita, caci stiu ca ei vor fi singurii care nu-mi vor intoarce spatele, singurii care nu ma vor uita.Sufletele noastre respira si infloresc impreuna .Prietenia noastra nu se macina, nu se destrama, sub apasarea veacurilor.
