dreams of light II

Era limpede ca cel mai curat zbor al sufletului  ca se afla intr-o camera  ce nu’i apartinea, o camera in care pasii nu au mai purtat’o inainte, o camera care nu exprima prea multe la prima vedere , poate doar raceala din pereti care ii intrase deja in oase si ganduri…O incapere ce tanjea  dupa putina afectiune si  patima .

Vroia sa se ridice din acel pat  si sa o ia la fuga…  asha dezbracata cum era si ravasita.A fost primul ei gand…Dar cum putea sa plece si sa dea totul uitarii? Ar fi trait fiecare clipa a vietii  intrebandu-se “cine este el”?, invinuindu-se .Iar aceasta curiozitate  s-ar fi transformat in  cea mai grea povara a constiintei, ar fi sleit’o ca cea mai rigida boala.  Nu ar fi putut sa o ingroape, sa o ascunda de ea insasi.. era prea slaba si fiecare por din care era conceputa dezvaluia acest lucru.

I’au trebuit cateva minute sa se imbarbateze,sa se convinga intr-un fel ca procedeaza corect, sa-si tintuiasca picioarele care ii scapau de sub control.Vroiau sa fuga. La fel si ea.Era cea mai simpla solutie. Dar nu! Trebuia  sa intoarca privirea spre stanga , sa-l vada. Il simtea la nivel epidermic atat de familiar, afectuos si in acelasi timp puternic si masculin.Era o combinatie care pur si simplu a uluit’o , i’a vrajit simturile…

`Bataie de clipe`

                     Era contrariata de tot ce se intampla in jurul ei.Totul capatase un alt sens prin sine.Simtea gustul veninului ce bolborosea prin vene si viteza lui ce o ardea la fiecare cotitutura.Se zvarcolea orice muschi, os, tesut din care era conceputa.Parca fiecare element avea propria voce caci acele sunete nu-i mai dadeau pace.Cauta linistea in vremea de afara,  in stropii de ploaie care se scurgeau agale pe geamurile aburinde.Si dincolo de ele stateau  ideile ei.

                “Cum pot iubi oamenii persoane atat de diferite de ei insasi?Nimic comun in afara sentimentului ce ii leaga.Doi magneti care prin natura  se resping.De ce ne chinuim sa apropiem poli opusi cand ar fi mai simplu sa ne intoarcem la 180 de grade?Radical!Sa renuntam la minus in favoarea plusului, sau invers.Ne incapatanam sa unim firi divergente sau atractia iubirii e prea puternica?”

                In fiecare zi ceva o nemultumea la el.Acea discrepanta devenea tot mai vizibila si deranjanta in ochii ei.Dar nu putea sa renunte fizic.Era atasata de el ca de o strapungere de colti.Stia ca daca ii va da drumul se va contopi cu durerea.Il simtea ca un rau domestic si totodata ca o sursa de energie .

“              Vroiam sa-mi gasesc plusul.Acea parte care lipseste din mine, acea parte care atrage alta parte, similara mie.El de ce nu-mi reprosa nimic?”

Mai tarziu intelesese de ce.Si acum raspunsul lui inca ii  cutremura intreaga fire”Pentru ca tu esti perfecta in ochii mei iar perfectiunea nu are defecte”.Atunci in sufletul ei incepuse sa incolteasca regretul .Cum a putut sa creada ca l-ar putea inlocui cu un altul, cand de fapt el avea totul? inclusiv pe sine

Heartbeat

Avea  o varsta frageda cand a inceput sa-si astearna  gandurile intr-un jurnal electronic cum ii placea  sa-l denumeasca.Se credea suficient de matura sa scrie.Nu considera ca are prea mult talent dar era dispusa sa invete, sa se slefuiasca, sa evolueze.

La inceput era stangace, se impiedica de cuvinte, de emotii mult prea puternice pentru firea ei slaba.Ingenunchia in fata ideilor  marete pentru ca nu  le  putea expune prin propriile simtiri.Era necoapta si stia foarte bine lucrul acesta.Insa ambitia ei zbura dincolo de orice bariere, darama ziduri, idei preconcepute.Avea o forta launtrica debordanta care nu o lasa sa cunoasca esecul.

“Esecul este simtit doar de oamenii slabi, de oamenii  incatusati in priviri joase,de oameni inhamati in timp” – isi spunea ca sa se imbarbateze.

Traia intr-o bula atemporala.Nu ii era frica de timp.

“Doar oamenii prosti se tem de el.Ar trebui sa se simta privilegiati.Daca ne-am fotografia in fiecare clipa a vietii ne-am da seama cat de mult evoluam,cat de mult ne schimbam.Suntem in fiecare clipa diferiti ,pe cand timpul..o timpul! e mereu acelasi.Se compune din secunde, minute, ore,zile,luni,anotimpuri.Dar oamenii se compun dintr-un amalgam de clipe, trairi, sentimente,prietenii,etape si  riduri.Suntem frumosi asa.Ridurile sunt randurile noastre.Ele dau cele mai multe detalii despre oameni.”

Avea si ea riduri in coltul buzelor.Zambea des si in acel zambet ii puteai observa frumusetea , inocenta.Nu te mai saturai privind’o…Si cat de multa pasiune punea in lucruri.Traia intens si aceasta intensitate o oferea tuturor ca exemplu.