Arhiva zilnică: iulie 23, 2011

Franturi de hartie

                    

                      

                              Intelegea in sfarsit ca timpul este un ecou in sufletul oamenilor, un ecou care le infraneaza miscarile, pasii, intreaga existenta. Intelegea ca intelepciunea nu vine odata cu varsta, ca batranii raman blocati intr-un trecut poleit cu aur, contempland tineretea, vivacitatea trupului, sclipirea mintii si chipul  dulce,lipsit de amprenta  rece a timpului, de riduri. Intelegea in sfarsit ca oamenii traiesc dincolo de timp dar sunt prea incapatanati sa accepte acest lucru si continua sa fie prinsi in plasa lui ca niste pesti  gafaind la soare, tanjind dupa libertate, dupa racoarea stravezie a apei. Intelegea acum ce sa ceara de la viata daca avea vreodata aceasta posibilitate. Un scop-  pentru ca el ii va dezvalui toate raspunsurile dupa care alergase atatia ani.

                           De ce se nasc oamenii daca sunt sortiti pieirii? Este o intrebare care isi cauta inca ecoul printre gandurile lui. De ce se nasc oamenii si traiesc moartea in fiecare clipa a vietii lor? De ce se incapataneaza sa alunge viata, frumusetea, iubirea din sufletul si trupul lor si se gandesc la moarte? De ce timpul le dicteaza destinul si nu invers? In fond  sunt 6 miliarde de oameni si un singur Timp care triumfa. Unul impotriva a 6 miliarde de oameni! Este posibil??

                       Sunt multi care afirma:” Ma bucur de fiecare clipa a vietii.”  dar si mai multi care isi spun “ cu fiecare clipa ce trece ma apropii de moarte”. Toti acesti oameni au in comun acelasi lucru si anume eterna” obisnuinta” .Obisnuinta de a se complace, de a nu observa ca adevaratele lucruri  importante in viata nu sunt clipele .Ele se scurg dincolo de noi, in nesfarsitul fluviu al timpului. Dincolo de clipe e doar cerul albastru, nesfarsit. Unele lucruri sunt cu adevarat  deosebite , grandioase dar atat de nesemnificative in ochii multora: scopul, iubirea ,credinta.Caci fiecare om se zbate pentru implinirea unui vis, a scopului suprem , ravneste la intensitatea si drama iubirii, jerfeste un Dumnezeu sau un altul. Dar oare au dus aceasta credinta la un punct terminus?La un punct in care sa putem spune”S-a sfarsit.Dincolo nu mai exista nimic. Am trait totul.”


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.