Ma imbrac in haina mea de lup albastru ceresc- lupul fiind simbolul feminatii in universul meu deoarece e imbibat pe de o parte in mister, pasiune, frumusete, flexibilitate , curaj iar pe de alta parte intr-o aura negativa subliniind caracterul salbatic, dorinta de a se hrani cu gustul pur al victoriei, un aspect infernal, demonic ce intra in contradictie cu acela de simbol al focului si misterului . Un lup ce devoreaza astrele , determinand eclipse dar si fiintele umane ascunse in spatele unor caprioare- simbolul masculinitatii caracterizat prin mandrie, independenta , naturalete, viteza. Lumea aceasta este invelita intr-un strat de iubire. Stapanim deja energia multor sentimente ingramadite in sufletele noastre, dar nu stapanim energia iubirii. De aceea ne inchinam in fiecare zi unui imn al idragostei si dominati de instinctul animalic , primar plecam la vanatoare. Vanatorul si vanatul se intalnesc si se arunca in valtoarea iubirii si a pasiunii ignorand parca legile firii. Lupul- ar sfasia prada in cateva secunde concentrandu- se asupa saltului si si-ar potoli setea cu gustul sangelui, ca semn al victoriei. Dupa legile naturii unul trebuie sa-l sfasie pe celalalt ,dar in dragoste nu exista bariere, nu exista prada si vanat, invins sau invingator ci doar miscari, dominare si pasiune. Astfel cele doua simboluri, atat de diferite prin natura lor , se atrag , se intalnesc in lumi paralele si oricat de imposibila ar parea uniunea lor alcatuiesc o pereche sfidand limitele existentei. Acele limite de care iubirea pura si sufletul uman nu a tinut niciodata seama, acele limite care au fost strapunse de curajul lupului si viteza caprioarei. Doar impreuna (vanatorul si prada ) au putut simti pe langa sentimentul victoriei sau al infrangerii si sentimentul inaltator al iubirii generator de transformare, evolutie.
