Franturi de hartie

                    

                      

                              Intelegea in sfarsit ca timpul este un ecou in sufletul oamenilor, un ecou care le infraneaza miscarile, pasii, intreaga existenta. Intelegea ca intelepciunea nu vine odata cu varsta, ca batranii raman blocati intr-un trecut poleit cu aur, contempland tineretea, vivacitatea trupului, sclipirea mintii si chipul  dulce,lipsit de amprenta  rece a timpului, de riduri. Intelegea in sfarsit ca oamenii traiesc dincolo de timp dar sunt prea incapatanati sa accepte acest lucru si continua sa fie prinsi in plasa lui ca niste pesti  gafaind la soare, tanjind dupa libertate, dupa racoarea stravezie a apei. Intelegea acum ce sa ceara de la viata daca avea vreodata aceasta posibilitate. Un scop-  pentru ca el ii va dezvalui toate raspunsurile dupa care alergase atatia ani.

                           De ce se nasc oamenii daca sunt sortiti pieirii? Este o intrebare care isi cauta inca ecoul printre gandurile lui. De ce se nasc oamenii si traiesc moartea in fiecare clipa a vietii lor? De ce se incapataneaza sa alunge viata, frumusetea, iubirea din sufletul si trupul lor si se gandesc la moarte? De ce timpul le dicteaza destinul si nu invers? In fond  sunt 6 miliarde de oameni si un singur Timp care triumfa. Unul impotriva a 6 miliarde de oameni! Este posibil??

                       Sunt multi care afirma:” Ma bucur de fiecare clipa a vietii.”  dar si mai multi care isi spun “ cu fiecare clipa ce trece ma apropii de moarte”. Toti acesti oameni au in comun acelasi lucru si anume eterna” obisnuinta” .Obisnuinta de a se complace, de a nu observa ca adevaratele lucruri  importante in viata nu sunt clipele .Ele se scurg dincolo de noi, in nesfarsitul fluviu al timpului. Dincolo de clipe e doar cerul albastru, nesfarsit. Unele lucruri sunt cu adevarat  deosebite , grandioase dar atat de nesemnificative in ochii multora: scopul, iubirea ,credinta.Caci fiecare om se zbate pentru implinirea unui vis, a scopului suprem , ravneste la intensitatea si drama iubirii, jerfeste un Dumnezeu sau un altul. Dar oare au dus aceasta credinta la un punct terminus?La un punct in care sa putem spune”S-a sfarsit.Dincolo nu mai exista nimic. Am trait totul.”

Ma imbrac in haina mea de lup albastru ceresc

                                              

                                Ma imbrac in haina mea de lup albastru ceresc- lupul fiind simbolul feminatii in universul meu deoarece e imbibat pe de o parte in mister, pasiune, frumusete, flexibilitate , curaj iar pe de alta parte intr-o aura negativa subliniind caracterul salbatic, dorinta de a se hrani cu gustul pur al victoriei, un aspect infernal, demonic ce intra in contradictie cu acela de simbol al focului si misterului . Un lup ce devoreaza astrele , determinand eclipse dar si fiintele umane ascunse in spatele unor caprioare- simbolul masculinitatii caracterizat prin mandrie, independenta , naturalete, viteza. Lumea aceasta este invelita intr-un strat de iubire. Stapanim deja energia multor sentimente ingramadite in sufletele noastre, dar nu stapanim energia iubirii. De aceea ne inchinam in fiecare zi unui imn al idragostei si dominati de instinctul animalic , primar plecam la vanatoare. Vanatorul si vanatul se intalnesc si se arunca in valtoarea iubirii si a pasiunii ignorand parca legile firii. Lupul- ar sfasia prada in cateva secunde concentrandu- se asupa saltului si si-ar potoli setea cu gustul sangelui, ca semn al victoriei. Dupa legile naturii unul trebuie sa-l sfasie pe celalalt ,dar in dragoste nu exista bariere, nu exista prada si vanat, invins sau invingator ci doar miscari, dominare si pasiune. Astfel cele doua simboluri, atat de diferite prin natura lor , se atrag , se intalnesc in lumi paralele si oricat de imposibila ar parea uniunea lor alcatuiesc o pereche sfidand limitele existentei. Acele limite de care iubirea pura si sufletul uman nu a tinut niciodata seama, acele limite care au fost strapunse de curajul lupului si viteza caprioarei. Doar impreuna (vanatorul si prada ) au putut simti pe langa sentimentul victoriei sau al infrangerii si sentimentul inaltator al iubirii generator de transformare, evolutie.

Oameni prinsi in sepia

           

                                       Ma gandeam astazi la golul oamenilor  pe care il pastreaza in suflet  si  pe care il alimenteaza cu atata stoicism cu fiecare secunda ce trece.Ma gandeam la amintirile ce ii tin in viata, la zambetul  fals ce se incresteaza  pe chipurile acelea sculptate de ploi  si  chinuri, la ura, la toate sentimentele ce navalesc ca o furtuna si care sunt incapabile sa il astupe. Acel gol  pe care il neaga, pe care vor sa-l starpeasca  cu dorinta, dorinta de a fi invingator in batalia cu ei insusi , dar care continua sa persiste si sa sleiasca ultima picatura de speranta.Multi refuza sa accepte golul, il ignora , crezand ca odata cu timpul va disparea..

          Daca ar exista o oglinda a sufletului care sa  reflecte golul fiecaruia, ma intreb  cati ar avea curajul sa priveasca in ea.Oamenii sunt lasi.Se sperie de lucruri care sunt si de lucruri care nu sunt,  insa chiar posibilitatea existentei ii terifiaza. Si se ascund de ei insusi, de adevaratele sentimente, navalesc in placeri ieftine sperand sa devina imuni. Imuni la acest val de lipsuri in care se afunda neconditionat si irevocabil. Ar trebuie ca oamenii sa invete sa-si accepte golul, sa nu’l mai priveasca ca pe o povara, sa nu’l mai ascunda.Sa iasa la iveala. Sa se curete, sa fie scaldat de razele soarelui si de sentimente nobile precum credinta, iubirea. Trebuie sa vezi golul ca sa intelegi plinul. Trebuie sa musti din el, sa cazi , sa gresesti  ca sa  intelegi ca singurul refugiu al omului e sufletul. Singurul la care te intorci atunci cand ceilalti oameni te alunga . Si de ce sa te intorci si sa te inchini  la un suflet  gol cand ai putea sa sadesti in el tot de ce tu ai nevoie? Poate linistea, amintirea, speranta, credinta sau  poate iubirea dupa care tanjesti cu atata sete incat alcoolul pare sa nu o  mai  potoleasca. Ai devenit o unealta in propriile maini, invinge frica!