Estyar

                             

 

                         

                     Vroiam sa  despletesc cuvintele acelea fara sens din glasul  lui  asurzitor de cerb  si sa inlatur  freamatul  din dorul meu cu mana stanga sau macar cu o adiere din sarutul lui, mult prea dulce pentru inaltimile acestea taioase .Si totusi suspin  dupa gustul acela de artar atins de prea multe primaveri si picuri de stele ca acelea pe care mi le desena in palma noaptea tarziu, odata cu ochii  nestemati de bucurie ce licareau la atingerile lui calde. Si pasiunea svacnea in venele mele ca cel mai puternic venin dar el se incurca in amintirile mele si se indeparta cu pasi de fulger, iar eu inganam cuvinte aleatorii , nerostite inca cu speranta ca-mi voi  apropia  antidotul. Dar el uitase sa mai stearga praful buzelor mele de prea multa vreme, ceasuri stricate si anotimpuri se scurgeau prin globurile  acelea turcoaz  si reci  ,asteptand sa paraseasca praful altor trupuri, trupuri noi, ademenitoare. Si cine ar fi refuzat valtoarea aceea de pasiune si culoare, plina de gusturi piperate   pentru un suflet  chinuit de asteptare, prafuit ca drumul acela  pe care il strabatea in cateva clipe de nerabdare, doar ca sa ajunga,  doar ca sa-si stapaneasca setea de ea, de valurile acelea aurii cu care era acoperita , de buzele rosii care ii  rosteau numele?  Si inca le mai rostesc , cu aceeasi dorinta, in toate limbile pamantului si le trimit pe ganduri, pe vant si pe frunzele anilor mei care se scurg din trupul acesta amortit, doar sa te atinga, cu aceeasi tarie cu care o faceau in trecut.Ah blestem  ziua cand gandurile tale au cunoscut alte suflete , suflete ce te-au purtat  spre alte simturi si ritmuri de tobe  dar nu uita ca macii mei au nevoie doar de o picatura din veninul cu care te-ai incapatanat sa fugi, sa-si revina, poate pe alte chipuri.