Violet memories

                     

                            Prin mine curge un sange rece, un fior din vechea Valhalla  imbatranita  de greutatea zapezii,  de crivatul care a pictat sufletul si ridurile cu atata ura incat si acum geme in noptile acelea colorate de luminile nordului, de strigatele razboinicilor care se intalneau la jumatate de secol sa danseze in jurul focului, sa imprastie scanteile iubirii si durerii pe buzele  muritorilor.

                       Trupul acesta inca tanjeste dupa marea de zapada care ii intrase in suflet, dupa urletul lupilor si fosnetul aripilor de gheata care il purtau spre inaltimi nebanuite , aproape de stele, de clinchetul sabiilor si parfumul razboiului care se raspandea ca o molima.Ii era dor de armura sub care isi  ascundea trupul acela firav si de lumina tremuranda, difuza care o invaluia ca un al doilea suflet, aceeasi lumina  sub care isi framantau  trupurile indragostitii , vrajiti de  dansul fulgerelor si cantecul walkiirilor.

                      Ii era dor de toate cele 540 de ushi pe care trebuia sa le deschida, de toate sufletele  razboinicilor pe care i le daruia lui,drept ofranda, de camera de cristal in care isi pierdea veacurile, mintile, trupurile.. da  toate trupurile ii apartineu lui si de fiecare data le inchidea in acelasi scut de lumina care ii dadea putere si care vibra in soapte de violet la fiecare atingere.

                      Sangele acesta rece refuza sa se amestece cu acest sange al prezentului, un sange cald, al unei alte dimensiuni. Inca tanjeste dupa zbuciumul noptilor polare, dupa parfumul Valhallei care o urmareste de  4 secole si seva intelepciunii din care gusta in fiecare seara, tot mai lacoma, de furia pe care numai el putea sa o domoleasca, de trupul vesniciei  din care ar mai vrea sa  guste o data…

Estyar

                             

 

                         

                     Vroiam sa  despletesc cuvintele acelea fara sens din glasul  lui  asurzitor de cerb  si sa inlatur  freamatul  din dorul meu cu mana stanga sau macar cu o adiere din sarutul lui, mult prea dulce pentru inaltimile acestea taioase .Si totusi suspin  dupa gustul acela de artar atins de prea multe primaveri si picuri de stele ca acelea pe care mi le desena in palma noaptea tarziu, odata cu ochii  nestemati de bucurie ce licareau la atingerile lui calde. Si pasiunea svacnea in venele mele ca cel mai puternic venin dar el se incurca in amintirile mele si se indeparta cu pasi de fulger, iar eu inganam cuvinte aleatorii , nerostite inca cu speranta ca-mi voi  apropia  antidotul. Dar el uitase sa mai stearga praful buzelor mele de prea multa vreme, ceasuri stricate si anotimpuri se scurgeau prin globurile  acelea turcoaz  si reci  ,asteptand sa paraseasca praful altor trupuri, trupuri noi, ademenitoare. Si cine ar fi refuzat valtoarea aceea de pasiune si culoare, plina de gusturi piperate   pentru un suflet  chinuit de asteptare, prafuit ca drumul acela  pe care il strabatea in cateva clipe de nerabdare, doar ca sa ajunga,  doar ca sa-si stapaneasca setea de ea, de valurile acelea aurii cu care era acoperita , de buzele rosii care ii  rosteau numele?  Si inca le mai rostesc , cu aceeasi dorinta, in toate limbile pamantului si le trimit pe ganduri, pe vant si pe frunzele anilor mei care se scurg din trupul acesta amortit, doar sa te atinga, cu aceeasi tarie cu care o faceau in trecut.Ah blestem  ziua cand gandurile tale au cunoscut alte suflete , suflete ce te-au purtat  spre alte simturi si ritmuri de tobe  dar nu uita ca macii mei au nevoie doar de o picatura din veninul cu care te-ai incapatanat sa fugi, sa-si revina, poate pe alte chipuri.